Mario Ojeda umblă în căutarea unui artist dispărut în anii de după războiul civil, într-o zonă a Madridului pe care o visase Arturo Soria. O zonă cu vechi vile părăsite. O stardă deschisă către un loc viran, brăzdată de şinele tramvaielor al căror zgomot însoţeau tăcerea forţată a acelui 1966, anul Referendumului şi al fricii, al conformismului şi al mediocrităţii...într-un oraş în alb negru.

Şi, cu toate astea, lumea se iubea, rezista, şi îşi revendica...dreptul să viseze, să respire, să trăiască în libertate. Franco şi Regimul său nu aveau să fie eterni. În Madrid se trăia sfârşitul erei tramvaielor. Romanul unui alt oraş, al unei alte ţări. Împotriva uitării şi a neaducerii aminte, literatura. (Traducere a transcrierii subtitrajului care apare pe spotul Editurii Huso.